Cei trei bunici ai internetului: Maran Baran; Ray Tomlinson; Tim Bernes-Lee

Referinţe – Maran Baran În 1964 Maran Baran îşi pune semnătura pe cele 11 volume ce aveau să alcătuiască baza teoretică a internetului. Reţeaua este descrisă aici drept o “plasă de peşte” cu noduri care se susţin reciproc, fără interdependenţe. Proiectul a fost iniţial respins. Arpanet – Prima reţea După numai un an, se alocă primele fonduri pentru reţeaua descentralizată, însă de-abia peste 4 ani se conturează ceva practic. ARPAnet-ul (Advanced Research Projects Agency Net ) – este prima reţea care conectează 4 institute de cercetare universitară utilizând maşini de calcul analogice imense. Iniţial, această primă reţea oferea numărului extrem de redus de utilizatori doar trei servicii: Telnet – conectarea la alte calculatoare prin intermediul reţelei, transfer de fişiere şi tipărirea la distanţă. Trimiterea de e-mailuri Sfârşitul scrisorilor începe la sfârşitul anului 1971, când Ray Tomlinson trimite primele e-mailuri între două calculatoare prin intermediul Arpanet. Pentru a separa numele destinatarului de numele maşinii care gazduia mesajul, el introducea caracterul “@”. Şi de atunci aşa a rămas. Protocoale Primul protocol utilizat de ARPA avea în vedere terminalele conectate la aceeaşi reţea. Deşi dezvoltarea protocolului TCP/IP începe încă din 1973, este lansat doar în 1978. Prin intermediul acestui protocol se “fărâmiţează” informaţia pentru a se trimite bit cu bit, fiind reasamblată de calculatorul destinatar. Acum se pot interconecta reţele de calculatoare, iar arhitectura internă permite pachetelor de date să recunoască calculatoarele din reţea pe baza adreselor IP. În 1984, Universitatea din Wisconsin creează DNS – Domain Name System. Acesta permite pachetelor de date să fie direcţionate către domenii specifice, transferul realizându-se mult mai rapid. USEnet şi listele de discuţii 1979 – este anul apariţiei reţelei USEnet (Users' Network). Acesta se extinde şi devine prima comunitate internaută liberă. Este locul unde Tim Berners-Lee anunţă lansarea “www” şi Linus Torvalds pe cea a Linuxului, primul sistem de operare gratuit. MIRC – primul messenger În 1990 Arpanet, este desfiinţată. Locul ei este luat de NSF-NET (National Science Foundation - Network), care îi preia funcţiiile şi atribuţiile şi este deschisă pentru prima dată uzului comercial. Studentul finlandez Jarkko Oikarinen vine primul cu ideea discuţiilor purtate prin internet. Dezvoltă aplicaţia iniţial gratuit în 1988. Sistemul de funcţionare este simplu: prin intermediul unor servere utilizatorii se conectează la reţeaua MIRC, de unde pot intra în camere de discuţii tematice. Internetul pe baza de site Tim Bernes-Lee, angajat al CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire - Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare) dezvoltă HTML – limbajul pe baza de hipertext în care se codează datele pentru a fi transferate şi înţelese de calculatoarele conectate în reţea -, serviciul World Wide Web (www) – care stabileşte modul de organizare şi accesare a paginilor web prin intermediul adreselor URL – şi primul server de web. Tot în acea perioadă se pun bazele Gremiunm W3C (World Wide Consortium), care stabileşte de atunci şi până azi standardele Web. Anul 1989 este considerat anul naşterii internetului bazat pe site-urile web. Ca urmare, în 1992 este lansat web-ul, iar în anul următor apare primul browser, Mosaic. Însa primul browser cu adevarat popular avea să fie Netscape, bazat pe Mosaic şi lansat în 1994.